Centenar Dr. Mihail N. Georgescu (22 aprilie 1916 – 22 aprilie 1990)

In zbuciumata primavara a anului 1916, la data de 22 aprilie, se naste, in pitoreasca mahala Lizeanu-Tei, la doi pasi de Moara lui Assan, Mihail N. Georgescu, unul din copii maestrului tipograf Nicolae V. Georgescu (pe care il gasim in anul 1907 dobandind ca ucenic deprinderile meseriei, conform certificatului si a cartii de munca din epoca - ajuns spre sfarsitul activitatii Sef al biroului de Comenzi din cadrul Monitorului Oficial) si al Evdochiei Georgescu, nascuta Barbulescu.

Dupa parcurgerea ciclului primar si gimnazial, tanarul Mihail N. Georgescu urmeaza cursurile Liceului Dimitrie Cantemir pentru ca, din a doua jumatate a anilor 30, sa il gasim student al Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Medicina.

Autodidact si avid pasionat de lectura, isi formeaza o frumoasa biblioteca cuprinzand beletristica aleasa, filozofie, istorie. Parcurge si comenteaza texte filozofice, transformandu-si pasiunea intr-o intreprindere culturala, specifica deceniului 4, epoca in care numeroase publicatii culturale si de opinie se nasc, din initiativa tinerilor intelectuali ai epocii, influentate inclusiv de curentele politice ale momentului.

Revista RABOJ, la a carei aparitie pun umarul tinerii Mihail N. Georgescu, V. Scupra si C. Creteanu, publica incepand cu anul 1935 in paginile sale numeroase materiale de informare, cultura si opinie. Mai in varsta cu 8 ani dar de care il leaga o amicitie care se va transforma intr-un cult pentru restul vietii sale, Mircea Eliade este unul dintre cei care vor onora cu scrierile sale paginile revistei RABOJ. Lipsa fondurilor pune capat aparitiilor dupa circa 2 ani.

O cunoaste in casa medicului reumatolog Corneliu Ceacalopol, pe una dintre surorile acestuia, care ii va deveni sotie si tovarasa pana la finalul vietii.

Valtoarea evenimentelor politice de la sfarsitul anilor 30 si inceputul anilor 40 isi vor pune amprenta asupra tanarului medicinist. In iulie 1942 isi sustine teza de doctorat cu titlul „Plagile de razboi prin impuscare”.

Se casatoreste cu Elena Ceacalopol in pragul mobilizarii pe frontul de est. Implicat activ ca sublocotenent medic militar in noiembrie (19/21) 1942 este pe punctul de a-si pierde libertatea si chiar viata in incercuirea de la Cotul Donului insa, scapa in mod miraculos si se numara printre supravietuitorii intorsi in liniile romano-germane dupa drama armatei romane decimata in acele zile extreme ale campaniei din est.

Ranit de schije, este demobilizat si se dedica in combaterea tifosului exantematic din Basarabia pana la sfarsitul razboiului. Pleaca in aceasta regiune insotit de sotie, pe care este cat pe ce sa o piarda din cauza epidemiei.

Dupa 1945 schimbarile politice il gasesc pe Dr. Mihail N. Georgescu profesand ca practician privat in cadrul propriului cabinet. In anul 1958, pe fondul continuarii procesului de etatizare comunista, este obligat sa isi inchida cabinetul.

Lucreaza la spitalul Floreasca iar din anii 60 si pana la finalul carierei sale profesionale activeaza in cadrul colectivului de medici specialitatea chirurgie si ortopedie infantila din cadrul Spitalului Grigore Alexandrescu.

Alaturi de colegii sai, Dr. Vereanu, Dr. Parota, Dr. Ionescu, Dr. Siraianu, desfasoara o activitate stralucita in domeniul chirugiei si ortopediei infantile, participa la congrese si dezbateri stiintifice de specialitate si colaboreaza la editarea de studii de specialitate.

Il are aproape si ii indruma pasii mai tanarului Dr. Pesamosca, cel care, peste ani, avea sa continue misiunea sacra a unei generatii de medici formati la propriu in focul razboiului si dedicati sacrului juramant al lui Hipocrat. 

Se retrage din activitate in anul 1983, pensionandu-se. Sutele de pacienti care, si dupa ani de la trecerea sa in nefiinta, isi aduceau aminte sa felicite familia cu ocazia diverselor sarbatori, stau marturie dedicatiei si profesionalismului Dr. Mihail N. Georgescu.

Dupa un atac cerebral survenit la inceputul lunii aprilie 1990, se stinge din viata in ziua de 22 aprilie 1990, in Duminica Tomei, chiar de ziua sa de nastere, neglijat de colegii sai, in urma unei insuficiente cardio-respiratorii, pe un pat de reanimare in cadrul sectiei de neurologie din cadrul Spitalului 9 din Bucuresti.

Il succed sotia, unicul fiu si trei nepoti, dintre care, Subsemnatul, purtandu-i alese sentimente de dragoste si recunostiinta, indrazneste, astazi, cu ocazia unui centenar de la nastere, sa il aduca in atentia noilor generatii, ca un modest omagiu.