Hai ca m-a prins. Bloggin' for a livin'. Ei bine, nu neaparat. Sigur insa plimbatul asta prin blogurile altora seamana rau de tot cu mica distractie duminicala, pe care mi-o ofer din cand in cand - ocheadele cu mainile la spate prin targul de toale, boarfe, vechituri si lucruri noi. "Ia sa vedem ce ne ofera taraba asta? Uite si chestiile astea vechi, nu am mai vazut asa ceva de cel putin un deceniu. Pfuii, ce kitsch... Ouau, asa ceva nu cautam dar o iau!"

O dezmortire treptata, a omului dezvatat cu scrisul, cu alunecarea pe coclaurii mintii, prea preocupat de meandrele concretului in care ne balacim ca intr-o pasta groasa, greu daca nu chiar imposibil de indepartat prin mijloace conventionale.

Bloggin' or not to bloggin' Cum viata e o scena, fiecare isi scoate cutia cu maimute si, sub ochii asistentei,  urmeaza numarul de circ; dresura e mai mult sau mai putin evidenta.

Imi plac podurile prafuite. Pline de geamantane necunoscute, de cutii vrafuite. Iti rezerva surprize neasteptate. Radiografia unor vieti. Prisosul de care nu se indura nimeni a se desparti, ajunge sub degete groase de tarana si uitare. Obiecte inedite. Utilitati ambigue. Forme vetuste. Mirosuri de stramosi pierduti prin poduri, fara speranta de a mai fi descoperiti prea curand.