Ce mai ascultam: Kenny Ball - Invitation to the ball

Mi-am propus sa deschid o rubrica regulata despre ce muzici interesante pot fi ascultate intr-o colectie de viniluri ce se intinde pe 3 generatii de colectionari si mai bine de 60 de ani de "tiparituri". Este vorba despre colectia de discuri pe care bunicul meu a inceput-o in anii 50, tata a continuat-o in anii 70 si 80 iar eu mi-am adus o modesta contributie in anii 90.

Selectia va fi total aleatorie, in functie de ce as asorta cu un vin bun sau de ce nu, cu un "cigarillo" pufait in tihna.

Pentru astazi, deschid rubrica cu un disc plin de "patina" dar care suna excelent. Este vorba de un disc editat in 1960, al carui stil inconfundabil binedispune si te transporta intr-o epoca si intr-un spirit vivace: dixieland!

Avand la capatul de alama al instrumentului un solist de exceptie ce in mod surprinzator ne-a parasit doar de putin timp, la varsta de 82 ani, in 2013, KENNY BALL, albumul debuteaza cu o piesa ce parafrazeaza ritmuri tribale, ca apoi sa ne trimita in dulceata muzicala a Sudului colonial. Fara a mai bate campii prea mult va provoc sa il ascultati, in "norma" monofonica a epocii, care nu ii stirbeste sub nici o forma din genialitatea interpretativa.

Suficient de rar ca o cautare pe YOUTUBE sa nu dea nici un rezultat, albumul merita totusi prezentat iar stilul exemplificat printr-o interpretare echivalenta! Poate in viitor voi gasi ragazul sa il digitizez si sa il "urc" pe net.